Fragaria moschata

imagesDe câte ori mă uit cam cine conduce ţara, îmi amintesc  ce spunea, acum aproape 150 de ani, Titu Maiorescu, anume că, la români, este luată adesea în serios zicerea de batjocură a nemţilor, precum că, dacă ţi se dă o funcţie, primeşti numaidecât şi mintea trebuitoare pentru ea. Această convingere (dublată, însă, de existenţa, la vârf, şi a unor inteligenţe perfide) a reuşit, într-un sfert de veac, să distrugă cam tot ce era de distrus în România. Industria e o amintire, câmpiile, odinioară mănoase, oferă, în multe zone, trista imagine a unor culturi de scaieţi şi de muşeţel, oraşele şi satele se pustiesc, iar milioane de români pleacă în bejenie prin Europa, la cerşit, la cules de legume şi fructe, la îngrijit bătrâni şi doar câteodată la o îndeletnicire pe potriva celei din ţară, dar mai bine plătită.

Acum, că mai totul a fost pus la pământ, preşedintelui în funcţie nu i-a mai rămas prea mult de făcut! Iar atunci, dumnealui şi-a amintit că e, la bază, profesor de fizică, deci un specialist în educaţie. Şi cum, în ciuda eforturilor conjugate ale unor miniştri cu nume, parcă, predestinate, de la Hărdău şi Funeriu la Milea şi la cea poreclită Bramburica, Educaţia n-a putut fi definitiv pusă pe butuci, specialistul din fruntea Statului de drept (sau de strâmb), întors din lungile-i peregrinări turistice, s-a pus pe lucru, introducând Educaţia  în Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2015  2019. Drept care, imediat ce în fruntea trebii a fost instalată adunătura numită Guvern tehnocrat, unde un nou nume predestinat, Curaj, apare în fruntea Învăţământului, oamenii au trecut la acţiune, elaborând trei planuri-cadru de reorganizare a acestuia.

Dacă nu s-ar şti că, în ultimii ani, asemenea reorganizări au dus din rău în mai rău, lucrurile ar fi de laudă. Deşi ne-am putea întreba de unde aşa ambiţii la nişte guvernanţi pe termen scurt! Dar obedienţi! Deci, zis şi făcut sau, dacă-i ordin, cu plăcere! Ministrul Curaj a numit în decembrie un grup de „unsprezece experţi”  care să coordoneze totul. Iar experţii sunt: Solomon Marcus, Tincuţa Apăteanu, Florin Colceag, Radu Dop, Radu Gologan, Alexandru Mironov, Oana Moraru, Florin Munteanu, Marian Ştas, Manuela Prajea şi Ştefan Vlaston. La prima vedere, o frumoasă cuprindere temporală, de la cei 91 de ani bătuţi pe muchie ai academicianului Solomon Marcus, la cei cam 35 de anişori ai Tincuţei… La o a doua, observi eterogenitatea grupului (încât ai zice că a tunat şi i-a adunat !), ca şi faptul că seamănă leit cu guvernul de tehnocraţi, în sensul că legătura fiecăruia cu noţiunea de reformă e cu totul aproximativă, chit că unii îşi dau aere de reformişti, cum face, bunăoară, Marian Ştas, absolvent de Academie Tehnică Militară şi autor al unei cărţi intitulate „România pe bune începe cu şcoala pe bune”. Pe bune?! În orice caz, situarea printre „experţi” a unui pasionat de science fiction şi obiecte zburătoare neidentificate, precum omniprezentul Alexandru Mironov, e semnificativă!

Nu discut, acum, principiile avute în vedere de către membrii grupului, dintre care unii sunt experţi în exprimarea de opinii pe facebook. Principiile juste nu duc, însă, numaidecât la aplicări juste. Mai ales când experţii sunt mai mai curând opiniomani decât specialişti veritabili. În orice caz, se poate observa că, în afara lui Solomon Marcus, a cărui pluridisciplinaritate e cunoscută, niciunul dintre ceilalţi zece nu e de formaţie umanistă. Niciunul nu e, dar tuturor, în grup, li s-a pus pata exact pe disciplinele umaniste: istoria, care va să fie transformată în „Educaţie pentru societate”, adică desfiinţată, şi limba şi literatura română, care trebuie orientată în aşa fel încât absolvenţii învăţământului preuniversitar (care nu trebuie să-şi mai piardă vremea cu lectura unor texte ca „Fefeleaga” ori „Răzvan şi Vidra” – şi, probabil, cu a niciunui text literar) să fie capabili să  alcătuiască CV-uri şi scrisori de aplicaţie la joburi. Că, la urma urmei, ca să devii culegător de căpşune (ocupaţia privilegiată a bacalaureaţilor şi nebacalaureaţilor, a licenţiaţilor şi nelicenţiaţilor români),  nu e nevoie să-i citeşti pe Dante, pe Calderón de la Barca, pe Camil Petrescu sau pe G. Călinescu! Şi nici să ştii că denumirea ştiinţifică a căpşunului e, în limba latină, fragaria moschata!

Tudor Cristea

Editorial în revista LITERE, nr. 2 (191), februarie 2016

cules da capsune

Anunțuri