Peste o mie de găeşteni l-au condus pe primarul lor, Dan Eugen Iacobuţă, pe ultimul drum

IMG_96261-600x400Încetarea prematură din viaţă a inginerului Dan Eugen Iacobuţă, primarul Găeştiului, i-a impresionat cu adevărat pe locuitorii oraşului. Iar aceasta s-a datorat atât calităţilor omului, cât şi calităţilor  edilului, care a fost, fără nicio îndoială, cel mai bun primar postdecembrist al acestei urbe. Dan Eugen Iacobuţă a schimbat faţa acestui oraş, odinioară glodos şi murdar, care arată acum ca o casă ori ca o grădină bine îngrijită. Tocmai de aceea, funeraliile sale de joi, 19 februarie, au fost impresionante. Slujba religioasă a fost susţinută de un sobor de 21 de preoţi, ale căror glasuri au pătruns sufletele celor prezenţi. O fanfară alcătuită din profesionişti a sensibilizat şi ea participanţii la ceremonie. Aceasta a început de la locuinţa fostului primar, aflată peste drum de Colegiul Naţional “Vladimir Streinu”. Cine a mai putut privi în jurul său şi-a putut explica de ce Dan Eugen Iacobuţă a fost un foarte bun gospodar al oraşului. Pentru că, înainte de a fi primar, a fost un foarte bun gospodar la el acasă.

Cortegiul funerar a pornit, mai întâi, către sediul Primăriei. La o privire de ansamblu, Dan Eugen Iacobuţă a fost însoţit pe ultimul său drum, străbătând oraşul a cărui faţă a schimbat-o, de peste o mie de persoane. La care se adaugă cei ieşiţi pe trotuare, ca şi cei care au contemplat ceremonia din balcoane. La Primărie, vicepreşedintele PSD Găeşti, consilierul local Fănuţ Costea, a ţinut o mişcătoare cuvântare, caldă şi apropiată, lipsită de orice frazeologie şi de orice convenţionalitate. După aceea cortegiul a pornit înapoi, către Biserica Eroilor, străbătând un oraş care parcă ieşise , cu mic cu mare, în stradă.

Legat de această impresionantă manifestare de apreciere faţă de cel care a făcut atât de multe pentru oraş, cei care vor conduce de acum înainte Găeştiul ar trebui să ia aminte! Ei vor avea de răspuns în faţa acelei mulţimi care şi-a însoţit pe ultimul drum fostul primar! Şi un fapt semnificativ: când cortegiul a pătruns pe strada care duce către Liceul Agricol, s-a putut observa că trotuarele acelei străzi erau într-un stadiu avansat de refacere. Şi am auzit oameni care se întrebau dacă după dispariţia lui Dan Iacobuţă, tot ce-a început el va fi continuat şi va fi dus la bun sfârşit! Şi faţă de aceste întrebări cei care se vor afla la cârma oraşului trebuie să ia aminte!

Dan Eugen Iacobuţă nu mai este printre noi. Dar el a intrat pentru totdeauna în istoria acestui oraş, devenind un reper greu de egalat. Se va odihni, de acum înainte, în cripta din cimitirul Bisericii Eroilor. Dar de undeva, de sus, ne va scruta faptele!

Fie-i ţărâna uşoară şi neştearsă amintirea!

IMG_96261-600x400

Show-ul naţional

udrea semn, de postat, tabletaFaptul că întâlnirea (cu slabe rezultate) de la Minsk, capitala Republicii Belarus,  dintre liderii Germaniei, Franţei, Rusiei şi Ucrainei, a avut un slab ecou în presa noastră scrisă şi vorbită, ca şi în opinia publică românească, e explicabil. Deşi pe plaiul mioritic începe să se simtă un miros de praf de puşcă, pe care Crivăţul îl poartă din stepa slavă până la noi. Deşi americanii îi întărâtă pe ruşi cu prezenţa lor în ţările estice membre NATO, inclusiv în România, şi cu toate că Obama ameninţă că le va da  ucrainienilor arme letale. Deşi se zvoneşte că tinerii noştri cu vârsta între 20 şi 35 de ani ar putea fi încorporaţi,  spre a fi instruiţi militar câte şase luni.

Toate acestea au trecut pe planul al doilea, făcând loc celui mai mare show mediatic postdecembrist: arestarea Elenei Udrea, pupila preşedintelui Băsescu, cel care a nimicit conştiincios, timp de zece ani, totul în România: flota, industria, Transporturile, agricultura, Sănătatea, Educaţia, moravurile, politica şi chiar limbajul. Pregătită de alte câteva acţiuni ale DNA, strategic plasate cu puţin înainte de alegerile prezidenţiale şi chiar în timpul desfăsurării acestora, prin îndreptarea tunurilor în special către pesedişti, acţiunea a continuat, după alegerile cu rezultat aşa de surprinător încât nici până astăzi Alesul nu şi-a revenit din muţenie şi inerţie. Dar ea şi-a schimbat obiectivul, tunurile fiind, de data aceasta, orientate către pedeliştii ascunşi fie sub pulpana „noului” PNL, fie sub sigla PMP, grupare de transfugi politici băsescofili. Că nimic nu mai contează pe lumea asta pentru români, nici chiar primejdia izbucnirii unui al treilea război mondial, e de înţeles. Ei ştiu de mulţi ani că, sub oblăduirea lui Traian Băsescu, s-a constituit în România o vastă reţea mafiotă, o caracatiţă care, în percepţia majorităţii, a sifonat enormul împrumut de douăzeci de miliarde de euro, cu care, aşa cum se exprima o biată săteancă de pe la Pleşcoi, s-ar fi putut construi încă o ţară. Românii ştiau că se fură, au văzut că familia Băsescu poate cumpăra o moşie de câteva sute de hectare într-o zonă extrem de fertilă, au văzut la televizor dezmăţul potentaţilor, au aflat dspre afaceri cu Statul, despre conturi ascunse şi despre cheltuieli exorbitante, despre palate şi păduri, despre excursii în ţări exotice pe care nici să le localizeze pe harta lumii n-ar fi în stare. Dar, în ultima lună, li s-a arătat pe faţă  că zecile, sutele de milioane, poate miliardele, chiar s-au furat! Şi simbolul hoţiei a devenit Elena Udrea, protejata preşedintelui şi, probabil, complicea sa (şi a multor altora) în jecmănirea ţării.

Un jurnalist povestea, într-o dezbatere televizată, că portarul clădirii în care se află sediul redacţiei ziarului la care colaborează l-a întrebat ce mai ştie nou despre Udrea şi i-a spus textual: „Să nu cumva să scape!” Aceasta este, de altminteri, dorinţa mai tuturor românilor. Aceasta este (şi este firească) dorinţa mai tuturor gospodinelor noastre, a mamelor de familie care-şi chivernisesc cu grijă puţinii bani, care numără cartofii de pe balcon, înveliţi cu pleduri ca să nu îngheţe, care economisesc uleiul şi drămuiesc carnea, care le dau cu greu bărbaţilor bani de ţigări şi de-o bere, pentru că ştiu că s-ar putea să le rabde copiii de foame, în timp ce Elena Udrea şi altele ca ea îşi etalează paltoanele de mii de euro chiar şi când merg la arest; fără a mai vorbi de maşini de lux, case de vis, pământuri,  milioane de euro, franci elveţieni sau dolari americani, gărzi de corp şi atâtea altele. Aşa gândesc cei cărora, în chip cinic, Băsescu şi sluga sa preasupusă Boc le-au tăiat fără milă salariile şi le-au impozitat pensiile, în vreme ce sub oblăduirea lor se furau miliarde.  Aceasta este dorinţa ţăranilor care aşteaptă primăvara, când or să-şi arunce iarăşi, cum spunea un poet doctrinar, sămânţa în brazdă şi nădejdea în norii văzduhului. Şi deloc în cei ce conduc! Şi aceasta este, probabil, dorinţa celor care tot caută prin gunoaie, şi în România sunt tot mai mulţi care caută prin gunoaie! Iar majoritatea celor care încă nu caută adună firimiturile care cad de la masa celor ce, puşi în fruntea ţării, o fură cu totul. Tuturor acestor români nefericiţi, jecmăniţi pe faţă şi lăsaţi de izbelişte, arestarea Elenei Udrea şi speranţa că mărturisirile ei îl vor încătuşa şi pe Marele Tartor, fostul ei protector, cel care a format-o (după cum recunoaşte), le dă măcar iluzia că se va face dreptate.

Dar…Există, din păcate, un dar…Şi aş vrea să-l sugerez printr-un exemplu. Există o celebră nuvelă, inspirată dintr-o sângeroasă pagină din cronicile române: „Alexandru Lăpuşneanul”, de Costache Negruzzi. Acolo, domnul, în conflict cu boierii, îi amăgeşte la curte şi omoară patruzeci şi şapte dintre ei la un  ospăţ. Le va lua, evident, şi averile. Despre măcel se aude în cetate, astfel că mulţimea vine la palat şi începe să escaladeze, furioasă şi ameninţătore, zidurile. Ca să scape, vicleanul domn îl aruncă mulţimii întărâtate pe făţarnicul şi peste măsură de coruptul vornic Moţoc, de care se servise până atunci de nevoie. După ce-l face fărâme, mulţimea se linişteşte, ba chiar strigă entuziast: „Să trăiască Măria sa, Alixandru Vodă!”.  Cum strigă astăzi să trăiască Justiţia şi, mai ales, DNA!

După acel episod, Vodă Lăpuşneanul îşi continuă faptele crude şi spolierile, doar că într-un mod mai sofisticat. Căci totul rămâne cum a fost. Astfel că, şi azi, apare întrebarea dacă nu cumva Elena Udrea, eleganta şi risipitoarea protejată ex-prezidenţială,coruptă până-n măduva oaselor sale fragile, nu e decât un Moţoc feminin, aruncat de Justiţie (care s-ar putea să ni-l livreze şi pe ex-preşedinte) foamei noastre de dreptate şi de răzbunare!

După care lucrurile vor fi la fel ca mai înainte, însă ceva mai bine făcute!

http://www.cronica-gaesti.ro

udrea, de postat, show