Marienutza loveşte sub centură, acolo unde se pricepe mai bine!

strungaritaCa un făcut, în dimineaţa în care tastez acest text, un fost elev care urmăreşte polemica mea cu jurnalista-lăcătuş Marienutza Shmekera m-a avertizat că nu e bine să mă pun în public cu această mahalagioacă în stare de orice: ”Aveaţi dumneavoastră o vorbă în timpul liceului, şi anume că «e greu să-i dovedeşti prostului că-i prost». S-ar putea ca publicarea discuţiei să vă aducă avantaje în dispută, la urma urmei, aveţi dreptate în ceea ce spuneţi. Cred totuşi că este o partidă prea mică  pentru dumneavoastră. «Dacă te bagi în troc, te mănâncă porcii!»”.Eu ştiam asta, mi-au mai spus-o şi alţii, numai că nu sunt nici slab de înger, nici dispus să cedez în faţa fitecui!

Aşadar, iritată la culme de precedentul meu text, pe care-l consideră atac la persoană pentru că eu am spus un mic adevăr, anume că femeia n-are pregătire de jurnalist, ci de lăcătuş mecanic sau de strungar, ea revine cu un text care îi dezvăluie încă o dată, dacă mai era nevoie, urâtul caracter. În textul respectiv, care e încă o murdărie tipică pentru ea şi pentru fiţuica finanţată „la secret” pe care o conduce, strungăriţa utilizează o serie de etichetări şi cuvinte denigratoare la adresa mea. Fără să dovedească, însă, nici în acest domeniu prea multă imaginaţie. Şi divulgând o documentare precară! În acest sens, i-aş putea sugera eu însumi despre mine o serie de observaţii negative, pe care să le utilizeze în viitoarele sale atacuri. Sunt, evident, un amărât autor de provincie, lipsit de orice talent. Un impostor care, în 1976, a câştigat concursul de debut în volum al Editurii Eminescu prin pile, cunoştinţe şi relaţii. Tot prin pile şi relaţii mi-am publicat textele şi cărţile, atât înainte de 1989 (când am împărţit drepturile de autor cu editorii mei sau cu unii directori de revistă), cât şi după 1990, când am obţinut tot felul de sponsorizări, contra linguşiri. Şi, evident, e adevărat ce spunea un pretins romancier găeştean, dedicându-mi două pagini satirice în textul său: mi-am publicat cărţile şantajându-i pe părinţii elevilor pe care-i lăsam corigenţi şi obligându-i să mi le susţină financiar! Altminteri, poezia mea e puerilă şi plină de clişee, proza e infinit plicticoasă şi, pe ici, pe colo, obscenă, critica e ineptă, plină de truisme şi de greşeli şi, în bună parte, plagiată. Sunt plagiate mai ales studiile introductive care însoţesc ediţiile din Negruzzi, Alecsandri, Galaction, de la Editura Ion Creangă şi antologia Eugen Jebeleanu, din colecţia „Texte comentate. Lyceum” a Editurii Albatros, iar cele cam un milion de exemplare care au fost vândute din aceste ediţii n-au făcut decât să răspândească în proporţie de masă nişte idei greşite, ba chiar nişte tâmpenii! Este o adevărată ruşine că, luându-se în considerare chiar aceste volume dedicate şcolii şi nesocotindu-se faptul că sunt un dascăl lamentabil, unul dintre cei mai slabi din judeţ şi din ţară (ai cărui elevi nici nu se ştie cum au câştigat premii naţionale, au ajuns profesori de română, ba chiar au publicat cărţi)mi s-a acordat, timp de 12 ani, gradaţia de merit de către Inspectoratul Şcolar Judeţean, iar Ministerul Educaţiei a fost tras pe sfoară şi mi-a acordat, în 2005, Distincţia „Gheorghe Lazăr”. În plus, am făcut eu însumi parte din comisiile care au acordat gradaţii de merit, luând şpagă grasă, în bani sau în natură! Este adevărat că despre scrierile mele au apărut o serie de articole favorabile în reviste de prestigiu, dar ele au fost fie plătitede mine, fie scrise de unii prieteni, la schimb, fie răsplata faptului că am fost un comunist acerb şi un informator notoriu, o spurcăciune care şi-a turnat toată viaţa prietenii, cunoscuţii şi rudele la sinistra Securitate. Numai aşa se explică faptul că, în zilele tulburi de după Revoluţie, am fost primit în Uniunea Scriitorilor şi profit acum de acest statut, încasând lunar o indemnizaţie egală cu jumătate din pensia mea, care, la o analiză atentă, e suspect de mare faţă de nonvaloarea demonstrată ca profesor timp de 40 de ani! Este şi motivul pentru care faptul că mi s-a acordat titlul de cetăţean de onoare al Găeştiului, în 2002, discreditează pentru totdeauna această distincţie!

Aş putea să-i mai furnizez şi o lungă listă de epitete denigratoare, multe suculente, dar prefer să fac o precizare în ce priveşte ocupaţia de lăcătuş sau de strungar. Sunt ocupaţii ca multe altele, iar eu cunosc persoane care practică ori au practicat aceste meserii demne de toată stima. Unele absolut admirabile! Problema femeii cu care polemizez aici e că ea n-a fost vreodată nici măcar strungăriţă, căci jurnalistă oricum nu e! Şi, mai ales, că nu are niciun pic de caracter, ba chiar e o persoană infectă! Cum altfel poate fi caracterizat faptul că dă publicităţii pe site-ul publicaţiei sale fragmente dintr-o conversaţie privată, desfăşurată pe mesageria facebook?! Nu spun că mă miră aşa ceva la ea, spun doar că gestul este incalificabil şi o arată în toată splendoarea mizeriei sale sufleteşti şi morale! E o delaţiune publică de cea mai joasă speţă!

Ce urmăreşte individa, de fapt? Să-mi atragă oprobriul găeştenilor pentru că m-am exprimat cam liber, într-o conversaţie în doi peri, glumeaţă, în legătură cu două personalităţi locale – Dumitru Stanciu şi Aurel Iordache. De fapt, ca să precizez cum stau lucrurile, numai una e locală, Aurel Iordache fiind un autor care depăşeşte, aşa cum am arătat-o în dese rânduri, acest orizont limitat.

Aş fi zis eu că Dumitru Stanciu nu e ce se spune că e şi aş fi făcut glume pe seama numelui mic al lui Aurel Iordache (în stilul în care face ea glume pe seama numelui meu!).

Aici trebuie să observ că mă îndoiesc de autenticitatea fragmentelor de dialog reproduse. Cine se pricepe să le reproducă, se pricepe să le şi falsifice! Eu nu mă pricep! Dar şi dacă ar fi autentice, ele sunt rupte din context într-un chip tendenţios. Textele decupate par extrase din dialogul a doi surzi. Fără a mai discuta felul în care sunt comentate! Din păcate, nu pot confrunta varianta ei cu a mea, pentru că eu am şters definitiv dialogurile cu această individă dezgustătoare…Convorbirea evocată, desfăşurată, cred, în urmă cu aproape doi ani, avea ca scop să mă convingă să renunţ la colaborarea la „Cronica Găeştiului”, mutându-mă în tabăra ei. Ceea ce eu am refuzat de la bun început. Discuţia a sărit de la una la alta, iar eu, într-un stil pe care mi-l recunosc, am făcut unele afirmaţii ce aveau ca scop s-o irite. Între care cele legate de Puiu Stanciu şi de Aurel Iordache. Care nu cred că erau aşa tranşante. Oricum, ceea ce eu îmi asum legat de cei doi găeşteni este doar ceea ce am scris şi am publicat. Nu şi ceea ca am discutat în particular ori la crâşmă (unde nu mă duc!), ori în sufragerie, cu nevasta. Despre Dumitru Stanciu, căruia i-am îngrijit şi i-am prefaţat o antologie postumă, am spus că a fost „un om sub vremuri”. Sub vremurile comuniste, adică. Opinie pe care o păstrez, adăugând că a fost, poate, cam prea „sub vremuri”. Voi relua, poate, discuţia asupra acestui aspect în curând, când mă voi ocupa de cărticica intitulată „De la Harap-Alb la comoara din mărul de argint”, ghid pentru instructorii brigăzilor artistice de agitaţie, scris împreună cu Ion Coca şi publicat în 1968. Cât despre Aurel Iordache, am afirmat nu o dată (şi iarăşi îmi menţin afirmaţia) că a fost şi este un scriitor de valoare şi un autor care poate fi citit şi azi cu delicii (lucru ce se poate spune mai puţin despre Dumitru Stanciu). Ceea ce m-ar incrimina (dar era o discuţie desfăşurată în glumă, Dumnezeule!) ar fi faptul că i-aş fi zis „Aiurel”! Însă dacă-mi aduc bine-aminte, în cursul discuţiei, Marienutza noastră îmi notificase că unii i-ar fi spus, ironic, aşa! Iar eu nu făceam decât s-o citez pe ea. În orice caz, dacă în dialogul nostru eu i-aş fi minimalizat grav pe cei doi, unde este protestul ei, unde este indignarea de astăzi? În realitate, ştiind că fiica lui Aurel Iordache, pe care de asemenea a jignit-o grav în chip repetat, colaborează, alături de mine, la „Cronica Găeştiului”, ea încearcă să ne dezbine.

De fapt, în cursul discuţiei din care afişează fragmente trunchiate şi, probabil, falsificate, jurnalista strungar, căreia puţin îi păsa de importanţa pentru Găeşti a lui Aurel Iordache şi Dumitru Stanciu, pe care, în mod sigur, nu i-a citit, se şi gândea, ca orice canalie de presă, că a prins ceva prin care mă poate şantaja, la o adică! Ei bine, se înşeală! N-are cum să mă convingă (şi cred că nu convinge pe nimeni) că este altceva decât o jurnalistă mediocră, incultă, superficială, vulgară, lipsită de caracter şi, mai ales, năimită!

Nu vreau, totuşi, să închei pe acest ton cam patetic, ceea ce ar însemna că chiar îi dau importanţă strungăriţei de presă, aşa că voi reaminti, în final, o anecdotă mult gustată în perioada comunistă, din care vine şi Marienutza noastră, împreună cu brigăzile (h)artistice de agitaţie. Se zice că Ivan Ivanovici se întorcea seara, cam afumat, de la cârciumă. În drumul lui spre casă, trebuia să traverseze o cale ferată, şi, în starea în care era, nu observă o locomotivă cu abur, care venea pufăind spre el. Bine tăvălit, Ivan al nostru scapă totuşi şi, ajuns acasă, o roagă pe soţia sa, Marusea, să-i facă un ceai. Marusea pune samovarul, Ivan moţăie pe fotoliu…Samovarul începe să scoată aburi…Ivan sare de pe fotoliu, apucă ciocanul de şniţele şi începe să-l lovească! „Ivan, ai înnebunit?! Vai! Samovarul moştenire de la mama, Ivan!” –  se lamentează Marusea. „Taci! – se răsteşte Ivan. Ăştia trebuie stârpiţi de mici!”.

http://www.cronica-gaesti.ro

images (1) scule lacatusarie

 

Anunțuri

2 gânduri despre “Marienutza loveşte sub centură, acolo unde se pricepe mai bine!

  1. ador acest „pamflet” ,o proza scurta de fapt ,inspiratacopios de „bagaciosii” provocatori din banda prea prapaditilor si ticalositilor mucosi ce se cred scribi … nestiind ca graba strica treaba ..se pun mai întâi pe „scris” si abia dupa aceea de „citit” 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s