În seara de Crăciun – George Coşbuc

Image

Cad fulgii mari, încet zburând

Si-n casă arde focul,

 Iar noi pe lângă mama stând,

 De mult uitarăm jocul.

 

 Demult şi patul ne-aştepta,

 Dar cine să se culce?

 Rugată, mama repeta

 Cu glasul rar şi dulce

 

Cum sta pe paie-n frig Hristos

 In ieslea cea săracă,

 Si boul cum sufla milos,

 Căldură ca să-i facă,

 

 Drăguţ un miel cum i-au adus

 Păstorii de la stână

 Si îngeri albi cântau pe sus,

 Cu flori de măr în mână.

 

Si-auzi ! Răsar cântări acum,

 Frânturi dintr-o colindă,

 Si vin mereu, s-opresc în drum,

 Se-aud acum în tindă-

 

 Noi stăm cu ochii pironiţi

 Si fără de suflare:

 Sunt îngerii din cer veniţi,

 Cu Lerui, Domnul mare !

 

Ei cântă-nălţător si rar

 Cântări de biruinţă,

 Apoi se întorc şi plâng amar

 De-a Iudei necredinţă,

 

 De spini, de-ostaşi, şi c-a murit..

 Dar s-a deschis mormântul

 Si El acum e-n cer suit

 Si judecă pământul.

 

Si până nu tăceau la prag,

 Noi nu vorbeam niciunul-

 Sărac ne-a fost, dar cald şi drag

 In casă-ne Crăciunul.

 

 Si în târziu ne biruia

 Pe vatra caldă somnul,

 Si-n vis vedeam tot flori de măr

 Si-n faşă, mic, pe Domnul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s