Dublu umor involuntar!

Motto:

„Cum la Găeşti, pe vremuri, fu neică sau jupâne…”

(T. Arghezi)

Avem ocazia să vedem şi să auzim, în ultima vreme, atâtea aiureli, că nu ne mai mirăm de nimic. Am putea să ne mirăm, însă, atunci când stupizenii lirice de felul celei care se pretinde a fi fost alcătuită în memoria lui Adrian Păunescu, de către un găeştean pe numele său Florin Constantin, de care n-am auzit până azi, sunt prezentate de unele aşa-zise publicaţii, în maniera de mai jos. Ştiind însă despre ce publicaţie e vorba în cazul de faţă (CRONICA DE GĂEŞTI, lunar autointitulat independent), nu ne mirăm deloc. Iată perla de presă, însoţită de perla poetică!

VERSURI SFÂȘIETOARE ÎN MEMORIA UNUI SIMBOL NAȚIONAL! Vezi cum a transpus un găeștean, cu sensibilitate, jalea unui întreg popor!
Posted By Admin On Noiembrie 3rd, 2013 12:56 PM | Cronica Online

Adrian-Paunescu-300x252

Pe 5 noiembrie se împlinesc 3 ani de când marele poet şi organizatorul Cenaclului Flacăra (întrunirea muzical-culturală îndrăgită de publicul tânăr sau „generația în blugi”, şi nu numai!), a plecat la Cer. Românii iubeau muzica şi poezia promovate de Păunescu, abia aşteptau un nou spectacol adevărat românesc! Asta, pentru că, ştim cu toţii, comunismul avea legi de fier, iar aceste concerte, organizate de foarte multe ori în aer liber, îi descătuşau pe români, îi făceau să uite că sunt prizonieri în ţara lor.
Am primit la redacţie o poezie scrisă de juristul Florin Constantin -găeştean get-beget, cu rugămintea de a o publica în amintirea bardului.

IN MEMORIA LUI ADRIAN PĂUNESCU
A plecat TITANUL dintre noi
Şi ne-a lăsat în suflet mari regrete…
De pana lui ne e atât de sete,
Şi ne simţim mai singuri şi mai goi.
A fost chemat de cei de mai’nainte
La un sobor al penelor măiestre
Unde’nălţat va fi pe ‘nalte creste
În spirit pur şi fără oseminte.
Şezând în jilţ pe zile infinite,
Ca un titan din secolul trecut
Noi îi slăvim grandoarea, acum că l-am pierdut,
Alaturi de Mihai, de George și Vasile.
Stimat a fost mereu de toţi românii
Ce s-au născut a-i fi contemporani:
Şi preaslăvit va fi şi peste ani,
Chiar de-l mai hulesc acuma unii,
(Că l-a cântat pe-acela ce ne-a fost
Conducator atâţia ani,
Când ţara nu avea atâţi sărmani
Şi nici şomeri şi oameni fără rost.)
Când nimeni nu se-nghesuia s-acire
La punga cu făină, zahăr şi mălai.
Dar azi, bătrâni sărmani cu păr bălai
Așteaptă ajutorul ca pe-o mântuire.
Ruşine pentru ţara care a fost prosperă
Chiar dacă abundenţa prin case nu trona;
Dar orice om pe masă, atuncea tot avea
Ce pune –oricând la cina-i austeră.
Maestre, tu ce-ai ţinut cu gloata
Şi ai făcut vedete din oamenii de rând,
Iţi adresăm cu pioşenie un gând:
Ajută-ne să mai întoarcem roata!
Să mai vedem mândria de român
Strângând cureaua- dar stăpân pe sine
Căci stând în ţara lui, tot e mai bine
Decât în alte ţari la vreun stăpân!
Mai peste tot noi suntem renegaţi:
Nici drepturi, ori biserică sau şcoală
Copiii să înveţe în limba lor natală,
Pe când la noi strainii-s guvernanţi!
Să nu mai plece femeile din ţară,
Ca nurii să şi-i vândă în alt stat:
Sau să le şteargă bătrânii de rahat…
Sunt stări de fapt ce-ncep ca să ne doară.
Noi ce-am dat lumii oameni de cultură
Azi suntem paria printre străini!
Iar ţara ne e plină de ciulini
Caci noi facem la ei agricultură.
Deşi am fost destoinici şi vestiţi
Priveşte cât de rău azi am ajuns
Săracii lumii; acum suntem de plâns
Şi chiar în ţara noastră umiliţi!
Maestre, ai cântat această glie
Cuprinsă-n lanţul falnic carpatin,
Române autentic, n-ai fost un cabotin
Ci ai iubit cu patos această Românie!
Ajută-ne cu slova ta măiastră!
Invocă Cerul de noi să se îndure
Ca hoţi şi parveniţi să nu mai fure
C-aceasta-i ţărişoara- muma noastră!
Şezând aproape de pronia cerească,
Tu- ce adunai mulţimi pe stadioane
Te roagă ei să nu murim de foame
Şi România Mare să renască!
Precum făceai cu gestul mulţimile să tacă,
Sau erupeau de-ndată, făcându-le alt semn,
Impune iar mulţimii ce azi e ca de lemn
Mândria românescă s-o refacă!
Mai fă-ne iar chemarea la unire!
Îndeamnă-ne să fim din nou uniţi!
Să nu mai fim de alţii umiliţi
Şi datini să se ducă la pieire…
Te rog umil, ca mare-admirator,
Căci versurile tale îmi sunt sfinte.
Prezintă-te la Demiurg ’nainte
Şi roagă-l să se-ndure de popor!
Tu poţi convinge puterile divine,
Al tau cuvânt are putere mare:
Noi vrem sa fim…popor între popoare,
Ci nu “ţigani” huliţi de orişicine!
Mândria românească stă să piară
Sub jugul parveniţilor veroşi…
Ca de-un fachir din pălărie scoşi,
Ei vin si ne comandă scumpa ţară!
Mă rog de tine ca de Ştefan Sfânt,
Mulţimile se roagă în tăcere;
Ajută-ne şi scapă de durere
Acest popor şi sfântul lui pământ!
FLORIN CONSTANTIN

constantin-florin-225x300

Anunțuri

2 gânduri despre “Dublu umor involuntar!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s