Două etici

ANDREI SERBAN - LANSARE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Din sumarul variat al „României literare” nr. 25-26/ 2013, atrage atenţia, de la bun început, editorialul dlui N. Manolescu, intitulat „Două estetici”. * Pornind de la întrebarea unei realizatoare radio privind relaţia dintre construcţia romanului „Ion” şi drumul pe care se intră în şi se iese din satul Pripas, dl Manolescu face câteva distincţii nu lipsite de fineţe (deşi nu surprinzătoare prin noutate), între romanul realist şi cel postrealist (corintic). * Dar nu în aceste distincţii găsim surpriza, ci într-un post-scriptum, care anunţă decizia directorului de revistă de a nu se mai ocupa, în editorialele sale, de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ci numai şi numai de literatură: „M-am decis să consacru de aici încolo majoritatea editorialelor mele exclusiv unor chestiuni literare sau general culturale. Prea e mare zgomotul cetăţii ca să nu râvnesc la o muzicalitate pură. Nu ştiu ce cred şi vor cititorii noştri. Chiar dacă unii nu vor fi de acord cu încercarea mea de a nu mai amesteca literatura cu viaţa literară, mă voi strădui să-i conving că nu are nici un rost să renunţăm la a contempla nobleţea literaturii doar pentru că ne sare mereu în ochi tot mai ignobila viaţă literară. Asta înseamnă că le recomand să-şi astupe urechile cu ceară ca să nu cedeze ispitei sirenelor unui cotidian abject, precum fac marinarii lui Ulise, mai ales dacă nu se simt în stare să urmeze exemplul acestuia de a se lega strâns de catarg. Soluţia depinde de fiecare. (…) Există renunţări obligatorii dacă vrem să ne păstrăm demnitatea. Există josnicii la care nu putem răspunde fără să ne pierdem demnitatea.” * Declaraţia aceasta nu ne ia, totuşi, pe nepregătite, întrucât, de mai multă vreme, dl Manolescu practică, în editorialele sale, un discret evazionism, evitând, de pildă, orice comentariu cu tentă politică. Iată că, de data aceasta, refuză şi comentariul care ţinteşte viaţa/ politica literară. Această atitudine pare, totuşi, ciudată la o persoană care, într-un timp, a făcut politică, ba chiar a candidat, pare-mi-se, la preşedinţia ţării! * COPERTA, LECTURI, MAI- VL. STR.Nu la fel proceda, în anii ′30, Vladimir Streinu. * Fost deputat ţărănist de Dâmboviţa în 1933, el publică, din iunie 1936 până în decembrie 1937, în cotidianul bucureştean de seară „Gazeta”, o serie de articole foarte puternic ancorate în realităţile social-politice şi culturale ale momentului. Aceste articole au apărut recent, în forma unui volum intitulat „Radiografii politice”, la Editura Bibliotheca din Târgovişte, în îngrijirea fiicei scriitorului, doamna Ileana Iordache Streinu (care alcătuieşte şi un amănunţit tabel cronologic), şi cu o substanţială prefaţă semnată de dl Barbu Cioculescu. * Textele acestea evidenţiază, aşa cum se exprimă în comentariul consacrat acestui volum dl Gabriel Dimisianu, chiar în numărul 25-26 al „României literare”, o altă ipostază a unui critic ce putea să pară devotat doar unui tip de militantism – cel estetic. El este, totuşi, puternic racordat la tot ceea ce se întâmplă în jurul său într-un moment zbuciumat şi nesigur, plin de posibile (şi, până la urmă, reale) consecinţe nefaste. O subliniază şi G. Dimisianu: „Evenimentele mari sau mai puţin mari din interval – războiul civil spaniol, invadarea Abisiniei de către italieni, agitaţia germanilor la frontiera franceză, şantajarea ţărilor pacifiste (Anglia, Franţa) de către ţările războinice de atunci (Germania, Italia) sau, la noi, luptele dintre partide şi dinăuntrul partidelor, dintre fracţiuni, injoncţiunile politicii în şcoală, ascensiunea alarmantă a extremei drepte (dar şi, mai puţin alarmantă, atunci, a extremei stângi) – toate acestea Streinu le priveşte cu calm dar nu cu placiditate sau resemnat.” * Aşadar, departe de a-i trece prin cap să urmeze sfatul (de mitică sorginte) dat azi de dl N. Manolescu, Vladimir Streinu refuză (şi în anii ′36-′37, ca şi mai târziu) să-şi astupe urechile cu ceară. * Şi va plăti pentru asta. * Dar nu vreau să fac o paralelă, aşa că aş mai preciza ceva ce dl Dimisianu trece cu vederea în comentariul său avizat: volumul „Radiografii critice” a apărut cu prilejul unui Simpozion Naţional organizat, de patru ani, la finele lunii mai de Colegiul Liceal găeştean care poartă numele criticului, editarea fiind susţinută material de Primăria oraşului. * Cu alte cuvinte, un autentic eveniment editorial, datorat unui oraş mic!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s