Un eveniment editorial

COPERTA, LECTURI, MAI- VL. STR.Vladimir Streinu (23 mai 1902- 26 noiembrie 1970), profesorul găeştean din perioada interbelică, este cunoscut mai ales în calitate de critic literar şi, într-o anumită măsură, de poet. Cele cinci volume intitulate „Pagini de critică literară”, începând cu cel de debut, din 1938, continuând, după o perioadă de restrişte a vieţii, pricinuită de comunism, cu cel din 1968, urmat de alte trei, apărute postum, în îngrijirea criticului George Muntean, în 1974 şi 1976, toate fiind rod al unei activităţi de cronicar literar în revistele vremii şi, cu deosebire, în cele interbelice, apoi savuroasa carte „Clasicii noştri” (1943) cu eseuri despre Odobescu, Maiorescu, Eminescu, Creangă şi Coşbuc,  secvenţa „Estetismul” din „Istoria literaturii romane” realizată în colaborare cu Tudor Vianu și Șerban Cioculescu (1944), „Versificația modernă” (1966), lucrare unică în felul ei la noi, monografia „Calistrat Hogaș” (1968), micromonografia „Ion Creangă” (1971), „Studii de literatură universală” (1973) cuprind opera unui critic de mare plasticitate a ideilor, de puternică pătrundere estetică şi, mai ales, de o actualitate nealterată. Se adaugă opera poetică, restrânsă dar remarcabilă, ca şi activitatea de traducător (din Proust, dar şi din Shakespeare).

La Găeşti, interesul pentru opera şi personalitatea scriitorului este viu. Astfel, în mai 2010, chiar in cadrul lucrărilor celei de-a doua ediţii a Simpozionului Naţional „Vladimir Streinu”, de la Colegiul găeştean, a apărut ideea reeditării volumului „Clasicii noştri”, care va vedea lumina tiparului în vara anului următor, fiind prezentat  publicului de „Zilele Oraşului”. În 2012, chiar sub egida Simpozionului, apare volumul „Poezii”. Ambele volume, sub îngrijirea şi cu prefaţa autorului acestor rânduri, au apărut cu sprijinul Primăriei Găeşti. Şi iată, iarăşi în cadrul Simpozionului găeştean, care se va desfăşura anul acesta în ziua de 24 mai, în sala multimedia a Colegiului, va fi lansat volumul de publicistică „Radiografii politice”, apărut de asemenea cu sprijinul Primăriei.

Vladimir Streinu a fost un colaborator activ al multor publicaţii interbelice, dar şi membru al redacţiei câtorva, cum ar fi „Cugetul românesc”, „Sburătorul literar”, „Revista Fundaţiilor Regale” şi director, din 1943 până dupa 23 august 1944, când revista nu mai primeşte avizul de tipărire, la „Kalende”, seria al II-a (continuatoare a revistei „Preocupări literare”). În revistele la care a colaborat, el a publicat, în primul rând, articole de critică literară, dar nu o dată a făcut şi publicistică propriu-zisă. De altminteri, s-a implicat, încă din perioada profesoratului găeştean, în viaţa politică, devenind membru al partidului Naţional-Ţărănesc şi fiind ales, în 1933, deputat. Chiar în această perioadă de implicare politică şi, mai ales,  după relativ scurta experienţă parlamentară, activitatea publicistică a lui Vladimir Streinu se intensifică. Volumul de peste 200 de pagini ce apare la Editura Biblioteca din Târgovişte, cu o documentată prefaţă şi note de Barbu Cioculescu şi un amănunţit tabel cronologic alcătuit de Ileana Iordache-Streinu, care este, de fapt, şi îngrijitoarea ediţiei, reprezintă prima culegere a unei importante părţi din publicistica sa de aspect politic. Este vorba, în principal, despre articolele publicate în cotidianul de seară bucureştean „Gazeta” , din iunie 1936 până în decembrie 1937, completate de câteva texte din „Timpul” şi din „Preocupări literare”-„Kalende”.

Publicistica lui Vladimir Streinu are plasticităţi şi, nu o dată, expresivitate pamfletară care atestă că autorul este un scriitor. Dar marea ei calitate, care conferă un real interes culegerii de articole dela Editura Bibliotheca, este dată nu doar de  ancorarea în probleme reale ale momentului (învăţământul, ascendenţa legionarismului şi a bolşevismului, ameninţarea războiului, făţărnicia politică şi altele), ci şi de surprinzătoarea ei actualitate. Iată un singur exemplu. Într-un text intitulat „Însemnări nepolitice” („Gazeta”, nr. 908, vineri, 19 martie 1937), Vladimir Streinu încearcă să-l definească drept patriot pe cel care nutreşte sentimente faţă de ţara lui şi caută să lucreze pentru binele ei. Dar având în vedere că utilizează mijloace diferite, patrioţi la fel de adevăraţi din epoci diferite „s-ar încăiera” dacă, în chip paradoxal, s-ar putea întâlni, cum s-ar întâmpla, probabil, cu paşoptistul Alecu Russo şi contemporanul A.C. Cuza. Căci de la o epocă la alta patriotismul este, prin context şi prin mijloace, schimbător. Dar mai există, spune cu amărăciune acidă autorul, şi falşii patrioţi, demagogii, cei care slujesc nu interesul ţării, ci propriul lor interes. ”Vedem azi printre noi pe unii care îşi ascund vechi păcate sub declaraţia de patriotism; care închiriază ultima firmă politică a vieţii lor nestatornice; care «mizează» – nenorociţii, cu nădejdea şi desnădejdea ultimului «pol», vociferând şi insultând: sunt falşii patrioţi. Semn particular: parada verbală. Îi găsim descrişi înfiorător de identici în Cugetările, din închisoarea Clujului, ale paşoptistului moldovean (Alecu Russo, n.m.).  Numai patriotismul acestora nu se schimbă în conţinut. Istoria vădeşte abjecta lor continuitate”.

 Într-adevăr! Îi găsim şi astăzi, la fel ca la 1848 şi la fel ca la 1937, am putea conchide noi, acreditând actualitatea spuselor lui Vladimir Streinu. Şi, prin aceasta, actualitatea publicisticii sale.

(Cronica Găeştiului, nr. 201, mai 2013, pag. 5)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s