Cu jalba-n proţap

casa monteoru

Jale mare la Uniunea Scriitorilor care, din pricina atitudinii de gură-cască (aşa cum se exprimau comuniştii) sau din cine ştie ce alte pricini, mai puţin ingenue, a pierdut Casa Monteoru şi e silită să plece cu traista-n băţ către un alt sediu, mai puţin fastuos şi mai gol de amintiri prestigioase. Momentul le smulge unora veritabile poeme în proză despre numita casă, care devine emblemă a rezistenţei prin cultură, bastion al apărării literaturii, redută a libertăţii de expresie. Mai puţin se ştie, însă, că în spatele zidurilor ei groase dar lăsate cam în paragină, se ţeseau intrigi şi se duceau lupte deloc nobile. Astăzi scriitorii umblă (ca şi ieri!) cu jalba-n proţap pe la guvern, inaugurând apeluri de salvare din ghearele cam obscurilor moştenitori a acestui emblematic edificiu. Obiceiul acesta al jalbelor către domnie mi-a readus în minte o notă de presă mai veche, pe care o reiau aici, convins că a rămas relevantă.

În numărul 757/ 1 martie 2005 al „Adevărului literar şi artistic”, criticul C. Stănescu ne oferea, în loc de mărţişor, o năucitoare mostră de linguşeală şi delaţiune care, deşi nu-mi era total necunoscută, avea şi mai are darul de a mă face să reflectez cu amărăciune la natura umană ipostaziată în scriitorul român. Este vorba despre stenograma unei întâlniri între Nicolae Ceauşescu şi 20 (din 22) de scriitori  care-i trimiseseră un memoriu. La întâlnire, desfăşurată, după lungi amânări, pe 26 august 1980, au luat parte, în afara lui Gheorghe Pituţ, pe care C. S. îl consideră „un picat din lună”, pentru că el cerea doar ajutarea unui copil bolnav, G. Macovescu (preşedinte al U.S.), Romul Munteanu, Dan Zamfirescu, Nichita Stănescu, Alexandru Andriţoiu, Teodor Balş, Paul Anghel, Fănuş Neagu, Mihai Ungheanu, Mihai Beniuc, Marian Popa, Mircea Micu, Iulian Neacşu, Ion Lăncrănjan, Pompiliu Marcea, Dumitru Bălăeţ (care au cuvântat), precum şi Gheorghe Tomozei, Al. Oprea, Ion Gheorghe, Ion Hobana (ca secretar de partid al Uniunii), care au tăcut mâlc.  Melancolizat de fluctuaţia caracterului omenesc, C.  Stănescu pune, într-un plin de tâlc preambul, prestaţia grupului sub semnul lui Mihail Bulgakov, strămoşul dizidenţilor sau rezistenţilor Zamiatin şi Soljeniţin, care-i scria, pe 30 mai 1931, lui Stalin: „Ţin să vă spun, Iosif Vissarionovici, că visul meu de scriitor e să fiu convocat la dumneavoastră”.  Cum, spre deosebire al al lui Bulgakov, visul celor 20 s-a împlinit, ei se pun pe linguşiri şi pe turnat, câţiva evidenţiind tăios similitudinea de opinii între Consiliul Uniunii, redacţia „României literare” şi postul de radio „Europa Liberă”. Exceptându-l pe Romul Munteanu, care vorbeşte alb despre producţia de carte, se rostesc discursuri partinice dezlânate, pierdute în detalii meschine, probe de invidie, delaţiune şi linguşeală.  În aceste condiţii, în scurtul lui răspuns, Ceauşescu le este superior petenţilor, subliniind cu ironie carenţa cuvântărilor: „S-au spus multe probleme. (…) Sigur, poate unele, în felul în care au fost puse, nu sunt cel mai bine exprimate, deşi sunt exprimate de scriitori!”. * Diplomat viclean, Ceauşescu, „departe de a fi cum îl arată portretul-standard pentru consum post-comunist”, ba chiar „iute la minte, informat şi «instruit» de consilierii săi de specialitate” (C. Stănescu, ALIA/ 21 martie 2005, p.8), nu le dă un răspuns tranşant, amânându-i. „România literară” (nr. 11/ 23-29 martie 2005) comenta acid stenograma, considerând-o „un document «literar» incredibil şi halucinant”. Uita să  spună, însă, că pe 13 martie 1981 a avut loc, iarăşi după lungi amânări, o întâlnire între Ceauşescu şi un grup de 27 de scriitori din „partida” vizată în memoriul celor 22. Între ei se aflau: Ov. S. Crohmălniceanu, Dan Deşliu, Maria Banuş, Mircea Dinescu, Nicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu, Ileana Vrancea, Dan Hăulică, E. Simion, Aug. Buzura, M. Zaciu.

Nădăjduiam că voi citi în cartea aflată atunci în curs de apariţie a lui Marin Radu Mocanu, cel care i-a furnizat lui C. Stănescu materialele, şi stenograma acestei din urmă întrevederi. Din  păcate, n-am intrat în posesia ei, asftel că nu ştiu în ce mod l-a înfruntat (sic!) pe Ceauşescu cel de-al doilea grup de petenţi…Sper, însă, ca autorii de azi ai jalbei către conducători să aibă mai mult succes!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s