O PERLĂ ÎNTR-O CLOACĂ

Am citit de mai multe ori istorioara lui Alex Ştefănescu legată de debutul său poetic sub un pseudonim feminin: Ioana Matei. Am trăit împrejurarea „pe viu”, pentru că eram colegi şi prieteni, iar el mi-a dezvăluit secretul. Cu câtva timp înainte, cred, Nina Cassian mă încuraja pe mine la „Poşta redacţiei” de la „România literară” şi-mi publica un sonet (necanonic). Un alt sonet din grupajul trimis era axat, dacă-mi amintesc bine, pe ideea (argheziană!) a distilării artistice, imaginând cum pe o grămadă de bălegar creşte o floare gingaşă, pâlpâitoare. Dat fiind că textul lui Alex apare în „Evenimentul zilei”, aş fi făcut o relaţie…Dar nu! „Evenimentul zilei”, condus de un năimit, nu hrăneşte  nimic, în afară de ură, impostură, miciună, slugărnicie…Nedistilate!…Textul lui Alex, în care scena finală e aşa de bine găsită încât, şi dacă nu se va fi petrecut în realitate, trebuia inventată, este, prin urmare, o perlă aruncată într-o cloacă infectă!

 

 

Călăuză în lumea cărţilor. Întâmplări cu scriitori: Poetul şi femeia imaginară

 

 

Când eram student, scriam versuri şi i le trimiteam lui Geo Dumitrescu, semnatarul rubricii „Poşta redacţiei” din „Contemporanul”.

Prietenul meu, George Arion, îi trimitea şi el versuri, semnate „George Mareş”. Geo Dumitrescu nu ne dădea mare atenţie (primea foarte multe scrisori). Totuşi, la un moment dat, l-a remarcat pe George Arion şi i-a publicat câteva poeme într-un chenar rezervat debutanţilor. Dorind cu ardoare să-mi văd şi eu versurile tipărite, miam luat un pseudonim , „Ioana Matei” şi i-am trimis lui Geo Dumitrescu noi texte. De data aceasta, el le-a dat toată atenţia. Am perseverat (diabolic) şi am expediat pe adresa revistei o serie de poeme de o senzualitate femină provocatoare (îmi aduc aminte doar trei versuri: „Pe trupu-mi gol se-aşează mii de fluturi,/ Un freamăt alb de aripi şi săruturi/ Din care nu poţi, prinsă, să te scuturi.”). Geo Dumitrescu a intrat, febril, în joc şi mi-a publicat multe dintre ele. Apoi, când a devenit redactor-şef la „România literară”, m-a prezentat entuziast cititorilor şi mi-a tipărit poeme, frecvent, şi în această revistă. Dacă o săptămână nu-i trimiteam nicio scrisoare, mă întreba el, la „Poşta redacţiei” unde am dispărut.

 

 ★★★

 

 Într-o bună zi George Arion mi-a explicat că a luat bani pe poemele lui, de la casieria Uniunii Scriitorilor şi m-a îndemnat să mi-i iau şi eu pe ai mei. Mi-a plăcut ideea, numai că îmi trebuia o adeverinţă din care să rezulte că Ioana Matei sunt eu. M-am dus la sediul redacţiei şi i-am explicat secretarei situaţia. Ea, foarte amabilă, s-a pregătit să intre la Geo Dumitrescu ca să mă anunţe. În ultima clipă am rugato să-i spună că a venit să-l vadă… Ioana Matei, iar secretara, o femeie cu umor, a dat din cap zâmbind, în semn de complicitate.

 − Puteţi să intraţi, mi-a spus ea, revenind peste câteva secunde. Prin uşa întredeschisă l-am văzut atunci pe cunoscutul poet, redactor-şef al celei mai importante reviste literare din ţară, aranjându-se în grabă înaintea întrevederii cu… Ioana Matei. Folosind o fereastră ca oglindă, şi-a netezit părul, şi-a aranjat cravata şi s-a examinat cu o privire critică. Am intrat.

− Vă rog, m-a somat Geo Dumitrescu enervat, aşteptaţi în anticameră. Acum este programată Ioana Matei.

 − Dar… eu sunt Ioana Matei.

Poetul m-a privit crunt;

− Cum o să fiţi dumneavoastră Ioana Matei!?

− Ioana Matei este un pseudonim. În realitate mă numesc Alex. Ştefănescu.

 Geo Dumitrescu nu şi-a putut reţine un oftat de dezamăgire;

− Deci, aşa arată Ioana Matei… Apoi, i-a dictat în fugă secretarei o adeverinţă, bătută de ea la maşina de scris, şi a semnat-o apăsat, zgâriind hârtia cu peniţa stiloului.

 

 ★★★

 

 După mulţi ani, când ajunsesem un critic literar relativ cunoscut, iar Geo Dumitrescu, bătrân şi agorafob, nu mai ieşea aproape deloc din casă, am primit de la el, într- o dimineaţă, un telefon.

 

 − Vă rog să-mi faceţi o vizită.

 M-am dus să-l văd, în după-amiaza aceleiaşi zile, iar el mi-a dăruit un exemplar rarisim din ediţia princeps a cărţii lui de debut din 1941, „Aritmetică”, semnate cu pseudonimul Felix Anadam.

 

 I-am mulţumit. Credeam că uitase cu desăvârşire de episodul din timpul studenţiei mele, dar la plecare poetul mi-a întins mâna şi mi-a spus:

 − Mi-e dor de Ioana Matei.

TEXTELE RUŞINII

GRIGORE CARTIANU – VOCEA LUI RUS ŞI VOCEA RUSIEI

Din ziua declanşării loviturii de stat – luni, 2 iulie 2012 –, România a intrat într-o evoluţie extrem de periculoasă. De ieri – joi, 2 august 2012 –, statul român se află în colaps.

Catastrofa democraţiei româneşti este un eşec al întregii Europe, incapabilă să dejoace planurile puciştilor de la Bucureşti şi să ţină piept influenţei agresive a unui mare imperiu de la Răsărit: Rusia post-sovietică.

Situaţia este înfiorătoare: preşedintele ales, Traian Băsescu, a fost suspendat pentru maximum 30 de zile, dar – deşi nedemis – este ţinut departe de Palatul Cotroceni cel puţin două luni şi jumătate. În acest timp, primele trei funcţii în statul român sunt deţinute de trei uzurpatori: Crin Antonescu (interimar la Cotroceni), Petru Filip (interimar la Senat) şi Valeriu Zgonea (recent numit la Camera Deputaţilor).

Instabilitatea ne-a costat, în luna iulie, câteva miliarde de euro, dintre care circa 1,2 miliarde de euro au fost plătite, în plus, doar de către românii care au credite în euro, dolari sau franci elveţieni, urmare a deprecierii accentuate a leului. Luni, imediat după rezultatele parţiale de la referendum, care anunţau revenirea lui Traian Băsescu în fruntea statului, leul s-a apreciat brusc cu 1,3%, salt nemaiîntâlnit din 2008 încoace. Ieri, prelungirea suspendării lui Băsescu a dat o nouă lovitură monedei naţionale: minus 0,5%.

Se anunţă vremuri cumplite pentru economia românească şi, implicit, pentru nivelul de trai al românilor. Ieri, Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale, a lansat un apel disperat la calmarea scenei politice. „În iunie, rata anuală a inflaţiei a crescut la 2,4%. Pe plan extern, se constată deteriorarea situaţiei la nivel global. Această evoluţie, suprapusă persistenţei tensiunilor politice interne, generează ieşiri de capital. Ele se manifestă pe mai multe canale: o parte din titlurile de stat româneşti, aflate în posesia nerezidenţilor, au fost vândute. Mişcarea a avut proporţii pentru economia României – câteva miliarde de lei – şi influenţează piaţa valutară şi cotaţiile leului”, a spus Isărescu. Dar puciştii n-au urechi să-l audă.

Urechile lor sunt orientate, probabil, să capteze mesajele (indicaţiile?) lansate în eter de Vocea Rusiei, post de radio finanţat de Guvernul de la Moscova. De exemplu: „Echipa de la USL mai are şanse reale să-l demită pe Traian Băsescu, dar pentru a reuşi trebuie să acţioneze în forţă şi să renunţe la comportamentul defetist” (luni, 30 iulie). Sau, în aceeaşi zi: „Imixtiunea externă ar putea fi invocată pentru a justifica validarea referendumului de către Curtea Constituţională chiar şi în lipsă de cvorum. Parlamentul poate decide repetarea referendumului pentru atingerea cvorumului. Până la urmă, există şi opţiunea organizării unor proteste de stradă”.

Pentru „ziariştii” de la Vocea Rusiei, îndepărtarea lui Traian Băsescu din fruntea statului român pare să fi devenit un obiectiv major. Coincidenţă: aceeaşi înverşunare, cu acelaşi obiectiv, o arată şi puciştii din troika Antonescu-Ponta-Voiculescu! Şi nu doar pentru că în guvern se află un ministru cu numele de Rus. În fond, ce a făcut acesta? Negând joi un document oficial pe care-l emisese atât miercuri, cât şi în săptămâna dinaintea referendumului (cel care confirma că numărul de alegători români este de 18.292.514), a complicat decizia Curţii Constituţionale, punând astfel umărul la desăvârşirea loviturii de stat. Vocea lui Rus şi Vocea Rusiei – e şi asta o coincidenţă…

Traian Băsescu a fost comparat de multe ori, în mod absurd, cu Nicolae Ceauşescu. Abia acum se profilează prima asemănare reală: nici unul, nici celălalt n-a ţinut cont de forţa distrugătoare a Moscovei.

ADEVĂRUL, 3 iunie 2012
Grigore Cartianu este redactor-şef „Adevărul”